„Niculeee! Te-ai întors, Niculeee? Hai și dă drumu’ la calorifer, îngheț aici de tot!”
„Numa’ să te plângi știi. Mai pune o haină pe tine! Parcă n-ai ști că ne-a debranșat!”
„Ai luat pâine?”
„Am luat. Uite, de-aia turcească, de care-ți place ție.”
„Da’ io mai am dinți de coaja ei?”
„Lasă, fă, moaie-o și tu într-o cană cu ceai. Dacă nu ți-a plăcut să gătești. Măcar o ciorbă să-mi fi făcut.”
„Ete ciorbă. De unde bani de ciorbă? Că iar ne-au tăiat ăștia ai tăi pensia, vai de capu’ nostru.”
„Ia nu te mai plânge atâta! În loc să zici mersi că nu ne-a împușcat ca pă niște câini în ziua de Crăciun! Ia dă mai bine pe Antena 3, să vedem ce mai zice Gâdea!”
Și înghesuindu-se unul lângă altul sub o pătură ponosită și molfăind pâine cu ceai, soții Ceaușescu se pregătiră pentru încă o seară din popor, tovărășească, în mica lor garsonieră confort II de la etajul 10 al unui bloc anonim din Drumul Taberei.