La vânat. De sateliți.


Să presupunem că vine într-o zi prietena la tine și aveți următorul dialog:

Ea (dulce): „Iubitule…”

Tu(cu șurubelnița în dinți și mâinile băgate pân’ la cot în calculator): „Daaaa?”

Ea (și mai dulce): „Tu te pricepi la electronice, nu-i așa?”

Tu (lași șurubelnița, mândru că ai cu ce să te lauzi): „Normal, doar îs inginer!”

Ea (din ce în ce mai dulce): „Mă ajuți și pe mine să montez o antenă satelit? Că vine mama în vizită și ar vrea și ea să vadă progame românești…”

Tu (rânjind până la urechi, neștiind ce te așteaptă): „Cum să nu, iubita?” Iar în gândul tău: «Cât de greu poate să fie?»

Chiar, cât de greu poate să fie? Ai antena, ai bormașina, ai un perete de care să-l montezi. Ți-ai luat șuruburi (de la Gamma, Praxis, vecini), dibluri de beton, șurubelniță, în fine, tot ce-ți trebuie. Ai decodorul de la DigiTV, ai și cartela, și mai ai și o după-amiază liberă în care să tot prinzi sateliți. Deci, la vânătoare!

Se măsoară peretele. Se dau găuri în perete, atent, după măsurătoare. Se pun diblurile. Se așează antena. Se bagă de seamă că găurile nu sunt perfect aliniate. Se „ajustează” sistemul de prindere – așa, puțin, pe margine, cu ciocanul. Se așează antena. Se bagă primul șurub. Se rupe primul șurub în gaură și se astupă în acest mod simplu diblul. Se înjură copios, se mai ia o gură de bere și se forțează un alt șurub în același diblu. Se mulțumește cu căldură Cerului că a mers șmecheria și se trece la următorul șurub.

În fine. N-a trecut multă vreme – poate o oră, două, maaaxim – și antena e bine ancorată în perete, cablul e tras frumos prin gaura din prag – mascată cu artă, profesionist, nu ne încurcăm în detalii – iar vecinii s-au cărat de mult spre alte zări mai lipsite de muzica divină a unei bormașini cu percutor. Pornești televizorul, decodorul, dai drumul la setup și… purici. Satelitul! Unde e satelitul!?!

Unde e satelitul, dragii moșului, that is the question. Adică întrebarea de 100 de puncte.

Tre’ să precizez de la bun început că asta a fost prima mea antenă satelit pe care am montat-o cap-coadă. Vă amintiți lista aia cu scule în care credeam că am tot ce-mi trebuie? Habar n-aveam la ora aia că îmi trebuie măcar o busolă ca să nu stau două ore în frig și să mișc antena de colo colo în speranța că prind ceva. Ceea ce am și făcut, până când, dintr-o întâmplare soră cu mana cerească, am ajuns în sfârșit să prind ceva. Ceva care avea și două canale românești free-to-air, ProTV Internațional și TV România Internațional. Ocazie cu care am declarat un succes parțial și am șters-o pe Goagăl să caut tips & tricks de prins DigiTV în Olanda.

Am să zic și cum am reușit până la urmă să-l fac să meargă, poate mai ajunge pe-aici cineva interesat. Oricum, acei dintre voi cu experiență într-ale satelitului își râd probabil deja în pumni. Pasărea rară pe care o prinsesem eu de coadă se cheamă Hotbird 3 și e la 13 grade Est, pe când eu trebuia să fiu pe Intelsat 10-02, 0.8 grade Vest. Pentru cei care au busolă sau antene cu motor, datele de contact ale lui Intelsat 10-02 se pot cacula pe satlex (în funcție de locație, evident).

Da’ cum să măsori 14 grade fără busolă? Am plimbat antena aia până mi-a venit rău și tot degeaba. Noroc că am dat până la urmă de pățaniile altui om sărman pe un forum de Softpedia, din care am învățat cum se vânează sateliți cu pușca fără lunetă. Întâi și întâi se ochește nu satelitul Intelsat-ului, ci unul de lângă, al Telenor-ului, care are are semnal mult mai puternic și e mai ușor de prins. Pentru asta se întoarce televizorul cu fața la geam (sau se pune consoarta în fața televizorului cu telefonul în mână), se pune decodorul pe „căutare manuală” și se setează transponderul pe 12418 V, 28000 7/8. De ăsta am dat după 10 minute de căutări (tot fără busolă), plecând de la Hotbird și mișcând antena înspre dreapta și puțin în sus (e altă înclinație). După aia se mută transponderul pe 12687 H, 27500 3/4 și se mai plimbă foarte puțin antena (câțiva milimetri) până când ați prins semnalul. Dacă după aia dați o căutare și vă întâmpină zâmbetul de mic mogul al lui Dan Diaconescu, ați prins OTV-ul (care e free-to-air) și puteți să dați o căutare automată pentru toate canalele românești. Nu uitați să sunați la serviciul clienți al DigiTV și să vă activați cartela.

Ați izbândit? No, falnic mirișug! Acum reglați la fiecare canal setările de rigoare – luminozitatea, contrastul, deontologia – și bucurați-vă că ați petrecut o zi productivă în sânul naturii, alături de cei dragi.